Ion Spanu(Foto: Expresul de Sud)
Desi vrea sa para un mare jurnalist - fiind ajutat, ce-i drept, si de naivitatea lui Sorin Rosca Stanescu, care ii tot da apa la moara permitandu-i sa publice tot soiul de baliverne - Ion Spanu a devenit cunoscut in lumea presei locale, dar nu pentru vreun mare merit gazetaresc sau literar, ci pentru ca de oriunde ar fi lucrat a iesit pe usa din dos, eventual cu tot cu bunurile mobile ale ziarelor ori televiziunilor cu pricina.
Ca fierar-betonist, meseria sa din vremea lui Ceausescu, a furat si a facut puscarie. A facut puscarie si a doua oara, tot in anii de dinainte de revolutie si tot pentru furt, nicidecum pentru ca „ar fi fost victima unei inscenari de viol“ asa cum povesteste cui are timp sa-l asculte.
Fostul puradel din Fata Luncii bagase mana in depozitul unitatii militare unde era plutonier. Asa ca, inainte de a deveni ziarist, Spanu a fost un destoinic recidivist. Cum a reusit sa intre in presa nu este foarte greu de ghicit.
Dupa revolutie, crearea unui mare numar de publicatii, izvorata din nevoia acuta de informatie a romanilor tinuti atata timp in intuneric, a atras dupa sine angajarea pe post de jurnalisti a tot felul de ageamii.
Muntele de tupeu si prietenia cu cativa oameni mai cititi l-au ajutat pe fostul puscarias sa intre in randurile ziaristilor, cu atat mai mult cu cat la injurat si santajat devenise expert. Probabil, in anii de detentie! Mitomania pe care Spanu a propasit-o in presa ar putea avea originea intr-o alta ocupatie a lui de dinainte de ’89.
Daca este sa ne luam dupa afirmatiile facute de Adrian Voinea in „Gazeta de Sud“, protejatul lui Rosca Stanescu a fost unul din informatorii Securitatii. Spanu n-a raspuns niciodata acestei acuzatii si nici nu si-a cerut dosarul de la CNSAS. O s-o
