Incidentul cu totul rusinos in care presedintele Romaniei spune ca o ziarista e "tiganca imputita" ridica o discutie interesanta despre limitele vietii private atunci cand e vorba despre politicieni. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii l-a sanctionat pe Traian Basescu cu avertisment, mai curand o palma morala, cu efect simbolic, dar fara urmari de natura juridica.
Presedintele a reactionat rapid, mult mai rapid decat atunci cand si-a cerut scuze. Comunicatul sau spune ca este inacceptabil ca o discutie purtata in intimitate sa faca obiectul unei institutii a statului roman, aceasta abordare fiind una specifica fostei Securitati. Traian Basescu sau cel care a scris comunicatul ne-a aruncat niste idei care merita combatute.
Presedintele pune semnul egal intre CNCD si Securitate. Este o comparatie atat de grosolana incat aproape nu mai merita discutata. Diferenta intre un organ represiv care iti fixeaza microfoane in casa si o institutie democratica ce se intereseaza de ceea ce ai inregistrat singur pe banda, chiar daca in propria masina, este imensa.
Este acel gen de comparatie care te lasa masca prin absurditatea ei, cam cum il comparau adversarii pe Basescu cu Hitler, acum o saptamana. Ajungem astfel la argumentul intimitatii. Daca un ziar ar fi inregistrat pe ascuns, invadand viata privata, ceea ce discuta presedintele cu sotia in propria sufragerie, atunci ar fi reprezentat un abuz de presa.
Dar in acest caz, am asistat la o scena demna de "Cascadorii Rasului", unde Basescu confisca telefonul altcuiva si se autoinregistreaza. Deci, presedintele si-a autoinvadat intimitatea.
Apoi, contextul era mai degraba public decat privat. Un supermarket este prin excelenta un spatiu public, chiar daca oamenii de acolo nu au permis prezenta camerelor de filmat. Sunt de acord ca ziarista s-a comportat vadi
