Extinderea agresiva a bancilor a sufocat bulevardele, a pus presiune pe pretul spatiilor comerciale si a provocat o criza de oameni pe piata. Mai mult, se pune din ce in ce mai mult problema daca toate aceste sucursale vor avea destui clienti pentru a fi profitabile si daca in curand nu va incepe restructurarea.
Este o temere gresita. Economia are nevoie de aceasta extindere, pentru ca economia are nevoie de sange. Ponderea activelor bancare in produsul intern brut, de 55% acum, este de trei ori mai mica decat intr-o economie dezvoltata si de circa doua ori mai mica decat reperele noastre pentru dezvoltare - Polonia, Cehia, Ungaria.
Deseori banii sunt asemanati cu sangele care iriga economia. Un organism secatuit de inflatie asa cum a fost economia pana la sfarsitul deceniului trecut are acum nevoie de sange, adica de bani, pentru a-si reveni. Suntem exact in situatia unui pacient operat care face primii pasi pe holurile spitalului, caruia doctorul ii recomanda multa miscare. Operatia a constat in intoarcerea catre piata a companiilor si oamenilor, adica in termeni economici in realocarea resurselor. Cu cat va ajunge sangele mai repede si mai bine in capilare - adica la persoanele fizice si micile intreprinderi - cu atat vor putea trai mai bine, vor putea sa se dezvolte.
Gradul de bancarizare si ponderea economisirii nu sunt acum mult mai mari decat in 1990, dar pur si simplu economiile si celelalte resurse de atunci - oamenii, materia prima, echipamentele - erau folosite pentru a produce marfuri nevandabile.
Atunci aveam bani, dar nu eram in piata. Exemplul banilor depusi la CEC pentru Dacii este graitor. Acum suntem in piata, dar banii de abia incep sa curga.
Foamea de bani in economie se regaseste si in schimbarea treptata a pozitiei BNR fata de sistemul bancar, de la debitor in cea de creditor.
In martie 2005, ZF a pus o intre
