Grigore Cartianu: "Da, Romania exista! E vie, are puls si sta bine cu hemoglobina"
Cand toate diagnosticele indicau o batrana adusa de spate, saraca si cu sanatatea precara, doamna Romanica si-a indreptat salele si s-a otarat la bocitoarele pregatite de priveghi: cui ii cantati voi, ma, prohodul?
Caci numai o gena binecuvantata poate produce alchimia de a transforma rahatul nostru national in aur de 24 de carate. Natiunea romana a dovedit, in sinuoasa ei istorie, ca e capabila de caderi atomizante, dar si de renasteri miraculoase. Iar invierile acestea se intampla, de regula, atunci cand nimeni n-ar mai paria un cent pe puterea noastra de regenerare.
Si, mai ales, in momente vitale. Nu vom invoca aici votul prin care au fost aruncate din sa puteri pregatite sa ne calareasca o suta de ani. Ne vom tine departe si de dusul rece aplicat, recent, monstruoasei coalitii stanga-dreapta-fata-spate-si-nebunul-la-mijloc. Gasim, astfel, calea cea mai scurta spre o realizare colosala, consemnata duminica seara pe Coasta de Azur.
Nu, nu e vorba despre dansul lui Hagi pe stadioanele Americii, nici despre o victorie a Stelei in Liga Campionilor! Nu s-a sculat din morti vecinul meu, Brancusi, sa mai trimita in vazduh o pasare maiastra, insurubata pe o coloana fara de sfarsit. Condeiul lui Cioran a inghetat de mult, iar vioara lui Enescu tace in continuare.
Crestetul natiunii nu mai e mangaiat de soaptele lui Petre Tutea, nici de suferintele ingerilor rapusi la Canal, Aiud ori Sighet.
Nimic din toate astea! Acum, coarda mandriei nationale vibreaza pe Coasta de Azur. Acolo, un compatriot mai degraba tanar decat batran a uluit planeta prin opera sa nascuta din bani putini si geniu cu nemiluita. Omul acesta, Cristian Mungiu, a facut un film superb, un film despre trecutul nostru recent si despre puterea noastra de a r
