* Verena von der Heyden-Rynsch, La passion de séduire. Une histoire de la galanterie en Europe, Paris, Gallimard, 2005.
Spre sfîrşitul filmului, pe inconfundabila muzică imaginată de Nino Rota, Casanova lui Fellini seduce o marionetă, o păpuşă de talia unei femei. Culmea cuceririlor sale? Mai degrabă, esenţa nenumăratelor lui aventuri licenţioase. Gesturile se înlănţuie ca un dans, cum altfel decît "buf, cu reverenţe şi mecanice cadenţe".
Greu de găsit o mai bună ilustrare a ritmurilor - să le spunem "necesare" - ce caracterizează stilizatul balet erotic al saloanelor galante, elaboratul joc al seducţiei, virtuozitatea formală a asaltului amoros. Idealul iubirii presupune că nu există fericire decît în doi. Obosiţi de goana după această himeră, bărbaţii şi femeile deopotrivă se rezumă la oferta mai accesibilă a plăcerilor galante, în a cărei matematică unu plus unu nu se mulţumesc aproape niciodată să facă doar doi. În aceste relaţii complicate nici un pas nu e lăsat la întîmplare, intrarea ca şi ieşirea din viaţa celuilalt/celorlalţi se cer organizate cu minuţia rezervată pregătirii crimelor perfecte.
Calcul şi voluptate, ambalaj fin de dantele şi vorbe, duel spiritual şi etalare de erudiţie, graţie şi cinism, pasiune şi ironie, iată ce regăsim în reţeta galanteriei europene, aşa cum o prezintă Verena von der Heyden-Rynsch. Lumea noastră de astăzi reuşeşte performanţa penibilă de a fi în acelaşi timp crispată şi grobiană, sufocată de ipocrizie locală şi de jalnic puritanism de import. Prin comparaţie, libertăţile pe care şi le luau oamenii de odinioară ni se par uimitoare. Nu este uşor de înţeles amestecul de eleganţă desăvîrşită şi dezmăţ absolut. Inegalabil. De exemplu, nu putem decît să rămînem visători, dacă ne gîndim la miticul cabinet erotic al ţarinei Ecaterina cea Mare.
Cartea cercetătoarei germane desfăşoară un adevărat caleidos
