* Implant Pentru Refuz, Monolith, Magic World, 2007.
Vă propun să faceţi apel la bunăvoinţa şi reflexele aerului condiţionat sau, dacă nu sînteţi posesorii unui astfel de obiect esenţial la vreme de restrişte şi caniculă, v-aş ruga să faceţi o excursie pînă în preajma frigiderului, nu de alta, dar următoarea problemă are toate datele pentru a fi judecată la rece. Întrucît de cîţiva ani încoace este cert că pe meleagurile patriei noastre s-a inventat o cale prin care doritorii pot apela cu încredere la practici specializate pentru grefarea unui implant pentru refuz, o discuţie lămuritoare pe marginea procedeelor folosite în decursul acestei operaţiuni inedite merită, cred, să fie tratată cu toată atenţia şi concentrarea de care dispuneţi în acest moment. În fond şi la urma urmei, este şi o datorie cetăţenească să arătăm respectul cuvenit unei proiect, dacă nu abandonat astăzi, atunci măcar pe cale de dispariţie din mentalitatea colectivă a societăţii noastre.
Trebuie precizat însă, din capul locului, că orice referinţă la vreo tehnică medicală nemaiîntîlnită este, în acest caz, cît se poate de nulă şi neavenită. Să nu ne facem iluzii: dozele de refuz (în eventualitatea că ar exista o substanţă injectabilă care să te ajute în efortul tău de a boicota sistemul), nu sînt încă apanajul medicinei, iar orice legătură cu această ramură a ştiinţei presupune, implicit, o pistă falsă. Odată ce am restrîns semnificativ aria de căutare pentru acest tratament metodic de nervi cu ţintă precisă, nu ne rămîne, dacă dorim să evităm impasul, decît să dezbatem o chestiune pur teoretică: în ce domeniu de activitate este cel mai probabil să descoperim implantul pentru refuz? Cum şcoala, fotbalul sau politica par să iasă definitiv din calcul din motive evidente, este limpede că, mai devreme sau mai tîrziu, ajutaţi şi de judecata la rece, vom ajunge şi în preajma acestui va