TIFF 2007: Numerele sînt fundamentale
Am citit cu satisfacţie bilanţul celei de a şasea ediţii a Festivalului de Film Transilvania: 160 de filme din 30 de ţări, proiectate în 10 zile în 7 săli din două oraşe (Cluj şi Sibiu), peste 50.000 de spectatori, 150 de persoane în echipa festivalului, plus 150 de voluntari (cel din Spania era fantastic: vorbea româneşte şi dansa ţigăneşte), 500 de invitaţi... Wittgenstein spunea: "Numerele nu sînt fundamentale în matematică". Extind paradoxul (care este de altfel destul de elastic) şi spun că filmele nu sînt fundamentale pentru un festival precum cel de la Cluj, unde mai există petrecerile, conferinţele de presă, spectatorii "înrăiţi", dar şi cei ocazionali (un spectacol în sine), vedetele, programul dedicat tinerelor talente (Letâs Go Digital) şi satisfacţia cinefililor, care le mulţumesc celor două persoane care au "inventat" acest festival: Tudor Giurgiu şi Mihai Chirilov (by the way: erau peste tot! Am ajuns la concluzia că aveau la Cluj vreo patru clone... Originalii nu puteau fi recunoscuţi...). În plus, Clujul mi s-a părut, în iunie, Capitala cinematografiei europene, deoarece a găzduit cel mai prestigios film românesc (şi probabil european) al anului, cîştigătorul premiului Palme dâOr la Cannes: 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile - Amintiri din Epoca de Aur, pe scurt 4-3-2.
Mîna lui Mungiu
Admir stilul lui Cristian Mungiu de mult, de cînd am văzut (la Roma) scurtmetrajul Mîna lui Paulista. Îmi plac luciditatea şi onestitatea lui intelectuală: ceea ce spune e ceea ce gîndeşte, în spatele comportamentului şi cuvintelor lui nu se ascund strategii de imagine. În calitate de "Fan Number One" în Italia, am urmărit cu sufletul la gură ceremonia de decernare a premiilor de la Cannes. Cînd preşedintele juriului, Stephen Frears, a spus "4 Months...", am urlat şi am încropit dansuri tribale prin casă, la Rom