Creste PIB-ul. De opt ani, fara incetare. Totusi, o mare parte a populatiei nu-si ascunde nemultumirea. Iar ziarele scriu ca in multe dintre casele romanilor cresterea economica nu se face simtita.
In fond, ce vor cei nemultumiti? Sa traiasca altfel! Sa scape de saracie, de veniturile modeste, de sacrificii. Sa-si ingrijeasca sanatatea in spitale moderne, echipate la nivelul acestui inceput de secol. Sa avem in tara scoli bune. Sa traim intr-o societate care sa asigure conditii decente de viata majoritatii populatiei. Nu vom reusi insa atat timp cat performantele macroeconomice nu vor fi dublate de productii de bunuri si servicii performante.
De altfel, Romania continua sa detina lanterna rosie a nivelului de trai in Europa. Salariul abia a atins echivalentul a 300 de euro pe luna. In medie, desigur. Pietele inca mai gafaie. Concurenta e libera potrivit legii, dar nu-i pe deplin libera in realitate. Expresii initial profetice, intre care economia de piata, privatizarea, libera initiativa economica, au fost demonetizate ani la rand din cauza ca li s-a deturnat adeseori sensul real.
Fara indoiala, mai mult PIB insemna mai multe valori adaugate. O productie mai mare de bunuri si servicii an de an. Dar si mai multe consumuri intermediare pentru realizarea acestei productii. In plus, cererea de consum continua sa fie mai mare, mult mai mare decat oferta interna.
Asa ca mai mult PIB nu a adus decat in mica masura conditii de viata mai bune. Fiindca, ani la rand, productia de bunuri si servicii a continuat sa fie, in multe intreprinderi, orientata cu spatele la populatie si la piata de consum, scopul fiind doar cresterea pentru...crestere. Prin urmare, plusul de valoare adaugata nu a reusit sa aduca mai multa bunastare. Cei care si-au permis luxul sa fie nerentabili au obligat populatia si societatile comerciale competitive sa le accepte indole
