Alaturi de alte voci, i-am sugerat ministrului Varujan Vosganian sa prezinte o schita de buget pentru anul ce vine, care sa puna in relatie masura de crestere a pensiilor (a punctului de pensie la peste 37% din salariul mediu in 2008 si la 45% in 2009) cu ansamblul presiunilor asupra bugetului public si tinand cont de mersul deficitelor externe. Aceasta schita a fost prezentata; ea nu a lamurit insa o serie de aspecte esentiale pentru intelegerea gandirii care va sta la baza elaborarii proiectului de buget. Mai jos exprim cateva nedumeriri fata de aceasta schita.

Schita bugetului public pe 2008 a Ministerului Economiei si Finantelor (MEF) vede cresterea salariilor ca sursa de asigurare a maririi punctului de pensie. Se sustine ca din cresterea salariilor s-ar asigura cca 40% (aproape 3,6 miliarde lei noi) din distanta pana la acea tinta. Cu ceva timp in urma am aratat ca asa ceva nu este posibil, fiind o inconsistenta logica. Cresterea salariilor, in conditiile unei cresteri mici a numarului de salariati si la acelasi nivel de contributii la asigurarile sociale (CAS), ajuta mentinerea punctului de pensie actual (adica putin peste 31%), existand o relatie matematica intre variabile. Daca se doreste cresterea punctului de pensie la peste 37% in 2008 si la cca 45% din salariul mediu in 2009 si nerecurgand la transferuri de la bugetul de stat, ar fi nevoie de o crestere majora a numarului de contributori, de un nivel de CAS marit sau de ambele. Ar mai fi posibilitatea ca marirea efectiva a salariului mediu sa fie sensibil mai mare decat cea prognozata (dupa care se calculeaza impactul cresterii punctului de pensie asupra bugetului asigurarilor de stat). Dar atunci punctul de pensie efectiv nu ar mai ajunge la 37,5 din salariul mediu brut in 2008. si logic ar fi ca, pentru 2009, sa se adauge discrepanta la programata alta crestere a punctului de pensie; adica punctu