Slovenia, unicul stat ex-iugoslav devenit membru al UE, va detine presedintia rotativa a Uniunii incepand cu 1 ianuarie 2008. Recent, Financial Times informa ca Slovenia i-ar fi promis Serbiei sprijin in vederea obtinerii statutului de candidat la aderare daca Belgradul renunta la opunerea sa fata de independenta provinciei Kosovo. Dezmintirile oficiale nu s-au lasat, desigur, asteptate, dar este putin probabil ca episodul sa fie unul incheiat definitiv.
In urma cu un an, comisarul european Olli Rehn era de neclintit in ceea ce priveste perspectivele extinderii – dupa aderarea Romaniei si Bulgariei se preconiza un repaus considerabil pana la primirea de noi membri in clubul european, singura exceptie constituind-o, eventual, Croatia. Motivul acestei pozitii categorice se regasea in scaderea credibilitatii UE, ajunsa serios afectata dupa unda verde data unor tari care doar mimasera reforma. Pentru Comisie, situatia era demobilizanta, ea fiind cea care luase act de seria reformelor vitale, chipurile implementate, dar pana la urma infaptuite doar pe hartie. Opozitia fata de orice noua extindere s-a intensificat si dupa ce guvernul Tariceanu si unii membri ai administratiei de la Sofia au semnalat ca intentioneaza sa se bucure de beneficiile statutului de tara membra a UE fara a urgenta continuarea procesului de reforma. In final, responsabilii UE s-au vazut nevoiti a da asigurari publice in ceea ce priveste viitorii candidati la aderare, acestia urmand a primi o data-tinta precizata, dar nici o garantie in ceea ce priveste respectarea termenului.
Dezideratul solutionarii statutului provinciei Kosovo s-ar putea dovedi acum o tentatie careia oficialii europeni, deseori de prea buna-credinta, ii vor rezista cu greu, astfel ca varianta exorbitantei concesii facute Serbiei nu poate fi inca exclusa complet. Daca se va opta pentru un asemenea pas, atunci cercul se in