Catre sfarsitul primului semestru al anului in curs a venit si descurajanta – dar deloc neasteptata – premiera a scaderii exporturilor! Este intr-adevar prima, dupa ani si ani de zile!

Intr-un mod absolut remarcabil, exporturile au crescut serios in anii din urma. Iar in perioada de la inceputul anilor 2000, cand au beneficiat de anumite facilitati, au fost cele care, prin sporirea lor, au scos economia din marasm, fiind motorul cresterii economice. In mod, s-ar putea spune, si mai remarcabil, exporturile si-au continuat cresterea si dupa retragerea facilitatilor in impozitarea profiturilor din livrari externe si chiar si dupa ce a inceput nefericita intarire artificiala a leului, din cauza intrarilor speculative de capitaluri, precum si a politicii Bancii Nationale de realizare a tintelor de inflatie pe seama aprecierii monedei nationale.

Deschiderea completa a pietelor comerciale si financiare in perspectiva aderarii la UE si apoi in conditiile apartenentei la organismul european, precum si promovarea, din interese greu de inteles si din motive si mai greu de acceptat, a unei politici de apreciere artificiala a leului, fara suport in economia reala, au schimbat radical si dramatic lucrurile. In economie au inceput sa se ridice castele de nisip peste castele de nisip, ca urmare a rupturii grave dintre economia reala si economia financiara, cresterea economica a ajuns sa se bazeze disproportionat si periculos pe consum din import, iar Romania a devenit un fel de rai al importatorilor si speculatorilor. In asemenea conditii, exportatorii – la care nu s-a mai gandit absolut nimeni si care, daca au strigat, au facut-o in van – n-au putut altceva decat sa incerce a tine cat de cat pas cu abominabilele si desantatele importuri, care, dimpotriva, erau ajutate de aprecierea artificiala a monedei nationale. si, intr-un tarziu – iarasi, in mod remarcabil, doar