Anuntand intentia PSD de a depune o motiune de cenzura, dl Mircea Geoana a facut sa explodeze o bomba in cerul calm al verii noastre politice. O bomba pe care, intr-un fel sau altul, toata lumea o astepta. Guvernul Tariceanu II, prin definitie ostatic, se putea astepta la o asemenea capcana si, asa cum a spus dl Vosganian, trebuia sa fie pregatit pentru ea.
Numai ca declansarea acestei proceduri nu va clarifica incurcata situatie in care ne gasim. Poate ca dl Mircea Geoana nici nu vrea asa ceva. In acest caz, ne aflam in fata unei lovituri de biliard care va trimite bila rosie acolo unde nu te astepti.
Mai multi comentatori au scris deja ca, in masura in care este un pas catre alegeri parlamentare anticipate, motiunea nu va conveni multor parlamentari (unei majoritati dintre ei). Ea are sanse sa fie respinsa cu succes, cum a fost respinsa si absurda tentativa de demitere a presedintelui. Inca o data nasterea fagaduita se va transforma intr-un avort.
Dar ceea ce e de semnalat in primul rand este progresiva prefacere a strategilor PSD in mari maestri ai combinatiilor (precum celebrul Ostap Bender). si acest lucru nu e spre binele partidului intemeiat de dl Ion Iliescu.
Intr-adevar, acest partid si-a bazat popularitatea pe doua temeiuri. Cel dintai a fost simpatia maselor celor mai oropsite si mai speriate de perspectiva schimbarilor intrevazute dupa revolutie. Apoi, PSD reusise la un moment dat sa-si formeze in teritoriu aparate puternice, care controlau binisor un electorat destul de ascultator. Azi, aceste atuuri s-au tocit. Guvernarea Nastase a dovedit ca gestioneaza tara ca un guvern liberal, dar cu un coeficient de coruptie care intrecea chiar si rabdarea proverbiala a romanului. Intre timp, si mai ales dupa alegerile din 2004, aparatele locale ale PSD au inceput sa fie subminate de "tradari", de trecerea la Partidul Democrat a unei serii
