Unul dintre refugiile in natura cele mai frecventate de clujeni este lacul Tarnita, de pe valea Somesului Rece, din Muntii Gilaului. Padurea coboara pana la buza lacului cu o fauna piscicola ce abunda in apele zagazuite de barajul hidrocentralei, iar golfurilor ascunse in fagetul verde de pe malul nordic coloreaza un peisaj uimitor. Asa era pana la sfarsitul anilor ’80, un colt de rai de care oamenii se bucurau in vacantele lor. O data cu schimbarea vremurilor si a ascensiunii initiativei private, pe malul lacului, dupa 1990, au inceput sa creasca peste noapte vile si cabane ale capitalistilor nascuti peste noapte, cu micile acareturi dimprejur si chiar cu fose septice. Au aparut si gardurile care delimiteaza asa-zisele proprietati. Iar celor iubitori de natura le era astfel interzis accesul intr-un loc unde, poate, din vechime doar codrul singur era stapan. Civilizatia si-a lasat cu timpul si urmele mai putin binevenite. Poti vedea cum recipiente PET, pungi de nylon, doze de bere "populeaza" astazi malurile lacului de la Tarnita. Pescarii de week-end se plang din ce in ce mai des ca pestele nu mai musca precum odinioara, iar pastravul si lostrita care populeaza apele lacului sunt mai greu de gasit. Oare pe cine doare aceasta degradare a unui loc asemuit cu o gura da rai? Protectia mediului este uneori surda la asa ceva, mai ales cand vilele potentatilor sau ale persoanelor influente ar sta sub amenintarea buldozerelor? Apele lacului sunt valoroase nu doar pentru puterea lor hidroelectrica, ci si pentru alimentarea localitatilor de pe valea Somesului Mic, chiar si a Clujului. In vreo cativa ani, cu nepasarea autoritatilor si a factorilor responsabili, lacul Tarnita ar putea ajunge un loc de ocolit si nicidecum un colt de rai care atrage lumea iubitoare de natura. Iar pana atunci putem sa "admiram" in continuare PET-urile din plastic si dozele de bere ce populeaza gol