» La peste doua milenii de la moartea marelui poet latin, istoricii nu au reusit inca sa descifreze tainele legate de viata, opera si sfarsitul sau.
» Motivul relegarii sale la Tomis este inca un subiect controversat, mormantul sau de pe malul Pontului nu a fost descoperit, iar continutul poemelor in limba getilor este total necunoscut.
Unul din cei mai mari poeti ai antichitatii, Publius Ovidius Naso a trait in exil la Tomis intre anii 9-18 d.H., dar despre cei noua ani petrecuti de el in cetatea de pe malul Pontului Euxin exista foarte putine date certe. Istoricii, atat cei romani, cat si cei din strainatate, nu au reusit sa descifreze multe dintre tainele lui Ovidius. Motivul exilarii sale este inca subiectul unor aprigi controverse, iar despre traiul sau la Tomis se cunosc extrem de putine lucruri, doar aspecte relevate de poet in operele create aici, Tristele si Ponticele (Scrisori de la Pont). Locul unde artistul a fost inmormantat a ramas un mister, iar poemele despre care se spune ca le-ar fi scris in limba pamantenilor daco-geti nu au fost descoperite. Tot acest mister a permis insa aparitia unor speculatii, a unor exagerari, una dintre acestea mergand atat de departe pana a-i inventa lui Ovidius o concubina geto-daca si chiar posibile progenituri.
Relegarea
Ceea ce se stie cu certitudine este faptul ca la finele anului 8 d.H. imparatul Octavian Augustul a dispus relegarea lui Ovidius in cetatea Tomisului. Relegarea era o forma mai usoara de exil, iar motivul mentionat in edict era acela de a scrie "impietati" in opera sa Ars Amandi sau Ars Amatoria. Aceasta "Arta a Iubirii" fusese insa publicata la Roma cu zece ani in urma, astfel incat este cert ca adevaratul motiv a fost cu totul altul. In luna mai a anului 9 d.H., Ovidius ajunge la Tomis dupa o lunga calatorie la bordul vasului Minerva. Intr-unul din poemele sal