Romanii sunt invatati la scoala ca fac parte dintr-un popor exceptional, ca Romania a fost secole la rand fortareata care a aparat Europa, sacrificandu-se pentru linistea si prosperitatea Occidentului. Romanii cred despre ei ca sunt cei mai ospitalieri, cei mai inventivi, cei mai descurcareti, cei mai toleranti, iar tara lor una dintre cele mai eroice, de aceea primirea in Uniunea Europeana inseamna nu doar o recunoastere a progreselor sale imediate, ci si o dovada a europenismului sau istoric. In ultima vreme, statistici de toate felurile plaseaza Romania in fruntea unor clasamente interesante, demonstrand atat calitatile, cat si viciile reziduale transmise din generatie in generatie.
Astfel Romania este statul european care a inregistrat in ultimii patru ani cel mai mare salt al salariului minim, cu 18 la suta, dar in acelasi timp ramane, alaturi de Bulgaria, tara cu veniturile cele mai mici de pe continent, fiindca salariul minim care a crescut atat de mult este de doar 114 euro pe luna, fata de 1300 in Olanda, unde leafa cea mica a crescut cel mai lent (unu la suta in ultimii patru ani). Ritmul de crestere a salariilor bancherilor si bugetarilor autohtoni este si el cel mai ridicat din Uniunea Europeana, dar adecvarea la civilizatie nu tine de reusitele oscilante ale birocratiei, iar romanii raman la periferia continentului. Fiindca se spala cel mai putin din Europa, fiindca sunt cei mai bolnavi, fiindca sunt cei mai corupti, fiindca incearca sa ascunda sub pres intreaga mizerie nationala. Un roman foloseste anual doar patru bucati de sapun, patru tuburi de pasta de dinti si patru kilograme de detergent, in schimb deodorantul este mult mai popular si este folosit de jumatate din populatie. Altfel spus, romanii nu sunt deranjati de murdarie, cata vreme ea poate fi ascunsa sub tot soiul de miresme.
Unele lucruri nu pot fi insa ascunse, iar perf
