Nu demult, grupul petrolier austriac OMV si-a dublat, printr-o manevra apreciata in piata nu tocmai ortodoxa, participatia la grupul maghiar MOL din domeniu, ajungand sa detina in acesta cam 18% din capital. Nu tocmai ortodoxa, pentru ca se pare ca achizitia a fost facuta de un magnat rus care traieste in Ungaria, acesta si-a vandut apoi participatia unei companii de consultanta austriece, de unde a preluat-o OMV contra unui miliard de euro. Imediat dupa aceea, OMV a facut o oferta de preluare a controlului asupra grupului maghiar. Iar acesta a reactionat extrem de dur. A apreciat oferta ca fiind una ostila, avand in vedere ca grupul maghiar se afla nu la ananghie, ci in plina expansiune profitabila, si complet nejustificata economic, intrucat s-ar fi creat un fel de companie mare, dar nu si eficienta, care de altminteri n-ar fi rezistat nici criteriilor antitrust din cadrul UE, astfel incat tranzactia, daca s-ar fi finalizat, ar fi insemnat ca noul grup ar fi fost nevoit, dupa ce ar fi reunit activele, sa vanda unele dintre ele pentru a se conforma normelor comunitare.
Pana aici nici un aspect deosebit! Sunt curente in lumea afacerilor achizitiile si preluarile de firme, incercarile reusite sau nereusite in acest sens si replicile celor implicati.
Surprinzator poate la prima vedere si oricum de remarcat a fost insa argumentul cu care grupul maghiar a respins fara echivoc oferta OMV: "Nu credem, a declarat Szabolcs Ferenz, vicepresedintele cu comunicarea in grupul MOL, ca guvernele pot fi buni administratori ai unor companii private". Iata ce a adaugat, pentru a fi mai explicit, dl Szabolcs Ferenz: "MOL nu respinge ideea vanzarii daca o oportunitate se va ivi. Daca grupuri private precum Exxon sau British Petroleum ar veni cu oferte acceptabile, nu vad de ce am refuza. In cazul in speta insa, eficienta MOL este dubla fata de cea a OMV, iar o comp
