La 29 de ani, Tudor Chiuariu are aceeasi varsta ca tanarul Moammar Gadaffi in 1969 – an in care prelua puterea in Libia. Peste putin timp, colonelul deja solicita lumii intregi sa se abtina de la amestecuri in treburile tarii. Intr-un stil similar, ministrul roman al Justitiei s-a revoltat, zilele trecute, impotriva unor bagareti straini care au indraznit sa ia in vizor sistemul judiciar autohton.

Focul junelui responsabil s-a revarsat asupra Bancii Mondiale ca urmare a unui audit recent publicat si elaborat de experti ai institutiei financiare internationale sositi la Bucuresti pentru a evalua stadiul reformei judiciare in era post-Macovei. Raportul atesta o diminuare a entuziasmului autoritatilor fata de crearea unei justitii degrevate de influenta variilor interese absconse. Echipa de analisti s-a declarat in special ingrijorata de faptul ca numirea magistratilor inca nu survine pe criterii de merit, multi dintre acestia fiind desemnati de Consiliul Superior al Magistraturii fara a fi testati, in prealabil, in vederea determinarii competentelor lor profesionale. In aceste conditii, riscul favoritismului ramane unul cat se poate de evident.

In luarile lor de pozitii, ministrul Justitiei si Consiliul Superior al Magistraturii s-au intrecut in retorici infatuate. CSM a recurs la argumente si contraargumente dragi sufletului Rodicai Stanoiu, enuntand ca seria criticilor aduse in cadrul auditului s-ar baza pe informatii obtinute din surse indoielnice. Cireasa de pe coliva fuduliei inaltilor magistrati l-a constituit zdrobitorul verdict potrivit caruia "acuzatiile Bancii Mondiale la adresa Consiliului Superior al Magistraturii nu au fundament real si nu intra in sfera atributiilor acesteia". Naduful CSM se datoreaza, fireste, unui sir intreg de umilinte la care a fost supusa institutia insarcinata cu ocrotirea bunului nume al justitiei romane – en