Petromidia se afla printre unitatile care au primit, o data cu conductele din patrimoniu, titei tehnologic in valoare de multe milioane de dolari. Cantitatile de titei transferate in ‘99 reprezentau de fapt "zestrea conductei" necesara functionarii sistemului de transport al titeiului. De acum, macar Petromidia nu va mai avea necazuri cu "zestrea" de titei. Kazahstanul are o rezerva de 36 miliarde de tone de titei, iar exporturile sale vor atinge in 2010 cifra de 150 milioane tone (in prezent Petromidia poate procesa 7 milioane de tone).

In primii ani de dupa revolutie s-a intocmit un riguros raport despre impartirea pietei pentru cantitatile de titei extrase in lume. Despre Romania se spunea ca orice ar face trebuie sa inchida cateva rafinarii sau combinate petrochimice pentru ca nu va avea ce procesa. Intr-adevar, Romania isi facuse un terminal petrolier la Constanta pentru 24 milioane tone pe an, isi dezvoltase capacitati de productie la 25 milioane de tone anual, cand abia extragea 6-7 milioane de pe propriul teritoriu. Atunci s-a visat la vrabia de pe gard: petrolul promis de sahul Iranului, care a disparut repede. Recenta tranzactie cu KazMunayGaz deschide alte perspective rafinariilor din Romania, "zestrea" lor va fi mai mare. Constanta poate sa devina un centru de triaj pe traseul titeiului kazah spre Europa, dar si al derivatelor procesate din aurul negru provenit din aceeasi sursa. Mai mult ca sigur ca si celelalte rafinarii din Romania o vor duce mai bine pentru ca n-or sa mai imparta "zestrea" de petrol cu Petromidia. Chiar si RAFO Onesti ar putea renaste cu toate sutele de milioane de dolari acumulate drept datorii.

Romania traieste de 17 ani in visuri despre conducte si o "zestre" de petrol cat mai mare. Mai tineti minte cat s-a vorbit pe tema "Drumului matasii", despre traseul de transport al petrolului caspic spre Europa via Rom