Interlaken, oraşul dintre lacurile cantonului Berna, trăieşte exclusiv de pe urma turismului Prospeţime, culori vii, flori, relaxare şi, peste toate, aer de munte înmiresmat de fânul
Interlaken, oraşul dintre lacurile cantonului Berna, trăieşte exclusiv de pe urma turismului
Prospeţime, culori vii, flori, relaxare şi, peste toate, aer de munte înmiresmat de fânul proaspăt cosit. În ţara unde ceasurile se reglează după mersul trenurilor şi unde marmotelor le sunt dedicate sculpturi, localnicii par să trăiască doar pentru a le oferi turiştilor o mostră de paradis.
Am ajuns pentru prima oară în Elveţia venind dinspre nordul Italiei, prin pasul Simplon. Poezia latinilor este brusc înlocuită de precizia ceasornicarilor. După puzderia de mici "sate" de munte din zona Meiringen, Interlaken era primul oraş mai mare elveţian pe care îl vizitam.
Elveţia este o lume sub clopot de sticlă. Totul străluceşte, totul este impecabil. Mirosul de iarbă, verdele tare al păşunilor tunse ca nişte terenuri de golf, curăţenia aseptică, obsesia tufelor de flori ce izbucnesc parcă din orice colţişor liber şi zâmbetul degajat al oamenilor par la un moment dat nefireşti pentru balcanicul ajuns în "Heidiland".
Pentru că în afară de ceasuri, marmote, câini Saint Bernard, trenuri roşii ca nişte jucării care urcă la mii de metri altitudine, Elveţia este plină şi de zone ce poartă numele celebrei Heidi. Între două lacuri - Brienzersee şi Thunersee - cu apă de culoarea turcoazului, în care se reflectă Jungfrau, cel mai înalt vârf al Alpilor elveţieni, Interlaken este doar pretextul pentru a ajunge în zonă.
Miza cea mare este trenul care urcă la peste 4000 de metri, la Jungfraujoch. Interlaken este un orăşel decupat parcă din machetele pentru trenuleţele electrice şi "montat" la scară naturală sub vârful veşnic înzăpezit ce domină regiunea.
Una dintre ce
