Considerată drept una dintre cele mai importante expoziţii de artă contemporană din lume, "Documenta" are loc o dată la cinci ani la Kassel, un mic oraş din centrul Germaniei, distrus aproape în totalitate în timpul celui de-al doilea război mondial. Iniţiată în 1955 de către artistul şi profesorul Arnold Bode, expoziţia încerca să restabilească o punte între viaţa publică germană şi arta modernă, o punte distrusă ruşinos de către regimul nazist cu al său concept de "artă degenerată". Fiecare "Documenta" presupune alegerea unui alt director şi se reinventează mereu în jurul unui nou concept. Dacă prima ediţie prezenta lumii întregi lucrări ale celor mai importante mişcări artistice de la începutul secolului, recuperînd fovismul, expresionismul, cubismul sau futurismul, cea de-a cincea, din 1972, devenea celebră datorită directorului artistic Harald Szeemann care, sub titlul "The Image-World Today", punea alături nu doar opere de artă, ci şi lucrări ale bolnavilor mintali sau bancnote elveţiene.
"Documenta 12" adună peste cinci sute de lucrări de artă unite de trei laitmotive: modernitate, viaţă nudă şi educaţie. Roger M. Buergel, directorul artistic al "Documentei 12", alături de soţia sa, Ruth Noack, istoric de artă şi curator al acestei ediţii, au fost deopotrivă criticaţi şi aplaudaţi. Interesant este faptul că atît criticile, cît şi aprecierile au venit, cumva "la pachet", de la aceiaşi oameni. S-a spus că majoritatea artiştilor invitaţi la această ediţie sînt necunoscuţi şi minori şi că lucrările alese nu reuşesc întotdeauna să se "conecteze" la măcar unul dintre laitmotive. Curatoarea Maria Rus Bojan consideră pozitivă ideea de a expune artişti africani împreună cu nume puţin circulate pe piaţa vestică ca şi revenirea unor artişti est-europeni importanţi din anii â70 (Jiri Kovanda, Ion Grigorescu), dar expoziţia, ca ansamblu, i se pare dezarticula
