Ce faci cînd te apucă strechea? Cînd tihna te doboară şi ţi se pare că nu se va mai întîmpla nimic de acum încolo şi ai doar perspectiva unei vieţi fixate pe dinaintea ta ca o hartă cu piuneze, în anumite ore? Totul e static şi programat şi ţi se pare că devii roboţelul social care se trezeşte, bea cafea, merge la serviciu, la terasă cu prietenii, apoi acasă. Apoi o ia de la capăt. Strechea se declanşează mai ales în week-end, cînd grătarele vecinilor încep să sfîrîie printre blocuri, ridicînd pînă la tine un fum înecăcios, condimentat din plin cu manele din Dacii răsfrînte şi scoase pe jumătate din garajele ilegale. Ce faci cînd chiar şi pereţii casei se îngustează peste tine, televizorul este picătura chinezească şi singurul zgomot care concurează vocile din capul tău este tic-tac-ul ceasului?
Distracţiile autohtone şi comode deja nu mai rezonează. Terasele nu fac decît să prelungească strechea, iar tu ai nevoie să te mişti, ai nevoie de acţiune, să simţi că te gîdilă venele, să simţi că trăieşti (dar iarna şi schiurile sînt doar o amintire). Iar sporturile în "tendinţă" de vară (adică rafting, iahting, scuba diving, rapel, tiroliana, enduro, cicloturism) sînt scumpe, depărtate şi trebuie organizate din timp. Aşa că... fotbalul în spatele blocului? Bazinul de la Floreasca? Pînă şi tenisul îţi pare în clipa asta desuet, sala de forţă - aşijderea, şi nici jogging-ul nu te prea atrage (cu toate că prin Capitală poate fi considerat un sport extrem: gîndiţi-vă doar la cîtă adrenalină pompează în organismul unui jogger o haită canină).
Cînd împuşti ca la carte
Şi-ţi zice cineva: e supertare chestia asta! Trebuie s-o încerci. Adică nu se compară cu absolut nimic. Să-ţi împuşti prietenii cu bile cu vopsea. O distracţie derivată de la o metodă a fermierilor americani de a însemna vacile (pentru că aşa a apărut paintball-ul, prin anii â50, în State).
