Luni, ştirea zilei a fost arestarea în Israel a unui grup neonazist alcătuit din opt tineri emigranţi din fosta Uniune Sovietică. Filmele rechiziţionate din computerele lor îi arată atacînd muncitori străini, drogaţi, evrei ultrareligioşi, plănuind să marcheze ziua de naştere a lui Hitler la Yad Vashem, muzeul-memorial al Holocaustului. Îi detestă pe evrei. Hitler a plănuit "soluţia finală" pentru poporul evreu şi a dus un război care a provocat moartea a milioane de ruşi. Mai există încă supravieţuitori. Nici fosta lor calitate de cetăţeni sovietici, nici eventuala lor origine iudaică nu justifică şi nu explică nimic din ceea ce au făcut, deşi presa semnalează încă o dată dificultăţile de integrare a emigranţilor proveniţi din spaţiul ex-sovietic. După 1990, peste un milion de persoane au profitat de "legea de reîntoarcere": oricine poate dovedi că a avut un bunic evreu are dreptul să solicite cetăţenia israeliană. "Ruşii" trăiesc în comunităţi compacte, interacţionează puţin cu alţi israelieni, la magazinele din cartierele lor se vinde carne de porc, comerţ strict interzis în alte părţi. Mulţi se plîng că israelienii îi consideră străini. Dar şi ei îi consideră pe israelieni străini. Acest caz-limită al apariţiei neonazismului permite o observaţie: cuvîntul "străin" leagă mişcările extremiste din Italia cu cele din Elveţia şi ţările nordice şi, iată, acum şi din Israel. Justiţia din Israel are greutăţi în formularea acuzaţiilor: nu există o lege de condamnare a antisemitismului, nimeni nu şi-a închipuit că aşa ceva va putea să apară în statul-sanctuar al evreilor din lumea întreagă. Ei vor fi acuzaţi de incitare la rasism, lovituri şi alte delicte mai mult sau mai puţin minore.

Presupunînd că vor fi adoptate legi specifice, ele nu vor putea stăpîni manifestările violente ale grupurilor de neadaptaţi. În Germania există legi care interzic propaganda nazis