Pentru locuitorii satului Olişcani, situat la 30 km de rîul Nistru, schimbările politice, atît la nivel local, cît şi central, au coincis mereu cu necesitatea reorientării strategiilor de supravieţuire, cu consolidarea unor noi reţele, identificarea de noi oportunităţi, chiar dacă acestea au fost cel mai adesea la graniţa legalităţii. Nimic surprinzător în aceste zvîrcoliri permanente, atîta timp cît oportunităţile economice sînt aproape inexistente, iar singurele soluţii imaginabile sînt migraţia şi infracţiunea. Majoritatea populaţiei apte de muncă pleacă să lucreze, de obicei ilegal, în Rusia sau în Italia. Cei rămaşi acasă se îndeletnicesc preponderent cu agricultura, dar cum spiritul economiei de piaţă încă nu face parte din structura mentală a sătenilor, această ocupaţie fie că abia le acoperă nevoile minime de hrană, fie că generează consecinţe neaşteptate, de genul a ceea ce economiştii ar numi externalităţi negative. Năpădiţi de o bruscă revelaţie "comercială", bazată pe experienţa anului agricol precedent, în care pepenii roşii se vînduseră la preţuri foarte ridicate, majoritatea sătenilor, proprietari ai loturilor de pămînt, s-au decis să cultive pepeni. Rezultatul a fost previzibil pentru cine cunoaşte legile cererii şi ofertei - oferta supradimensionată de pepeni a determinat o scădere vertiginoasă a preţurilor acestora pe piaţa locală. Astfel încît majoritatea ţăranilor au rămas cu tone de pepeni pe ogoare, cărora nu le-au găsit o mai bună întrebuinţare decît să-i folosească pentru a fabrica rachiu. Iarăşi, efectul a fost uşor de anticipat: paralizaţi de licoarea parfumată şi abundentă, olişcănenii au reuşit să compromită şi restul recoltei din acel an. Iar atunci cînd asigurarea unui trai relativ prosper prin mijloace decente este o provocare prea mare, rezistenţa în faţa tentaţiei ilegalităţii devine aproape imposibilă.

Tentaţii ilegale @N_