Stereotipurile sociale influenţează atitudinea părinţilor în cazul creşterii unui băiat, situaţie diferită pentru cuplul care are fată. Comportamentul, modul de a gândi, dragostea, Stereotipurile sociale influenţează atitudinea părinţilor în cazul creşterii unui băiat, situaţie diferită pentru cuplul care are fată.
Comportamentul, modul de a gândi, dragostea, amiciţia, aşteptările, dorinţele nu sunt similare pentru cele două sexe. A fi masculin sau feminin este, bineînţeles, rezultatul unor diferenţe biologice evidente, însă în mare parte dominanta este condiţionată de istoria personală, de cultură, de anturaj şi, nu în ultimul rând, de imaginea stereotipă cu care ne "ştampilează" societatea.
Când îi întrebi pe părinţi dacă atitudinea lor faţă de creşterea băieţilor este diferită de cea a fetelor, răspund că niciodată nu fac vreo diferenţă. Şi că se străduiesc să le dea aceleaşi şanse, aceeaşi atenţie şi aceeaşi afecţiune. Însă, indiferent de ceea ce spun, părinţii nu abordează deloc egal modul în care îşi cresc fetele şi cel în care îşi cresc băieţii.
Deşi declară şi au convingerea fermă că se comportă în mod egal, în mod inconştient părinţii abordează complet altfel creşterea copiilor de sexe diferite. Mai multe studii ale psihologilor arată că, încă de la naştere, imediat de cum află care este sexul nou-născutului, atitudinea părinţilor este diferită. De la culorile alese pentru hăinuţe până la "prescrierea" viitorului celor mici, totul este diferit.
Dacă este fetiţă, mamele îşi imaginează, spre exemplu, cum vor putea administra gospodăria cu ele şi vor face cumpărături împreună. În cazul în care este băieţel, taţii îşi găsesc deja viitorul partener de drumeţii montane sau de sport.
Psihologii explică faptul că aceste atitudini sunt generate de inconştientul colectiv, o serie de reprezentări comune speciei umane, ancorate în su
