Ziarul Uniunii Studenţilor de la London School of Economics se numeşte The Beaver. Este distribuit gratuit în campus şi e un amestec ciudat de mărunţişuri care nasc pasiuni şi dezbateri globale. A avut grupaje tematice despre genocid, despre relevanţa marxismului astăzi, despre economia rusească. Pagina de opinii are doi colaboratori permanenţi, puşi faţă în faţă. Un stîngist cu nume slav care se crede pe la â68 şi îndeamnă mereu la revoluţii anticapitaliste. Săptămîna trecută zicea în titlu: "Lupta studenţilor francezi este şi lupta noastră". E destul de plicticos după ce îl citeşti de cîteva ori, pentru că ştii mereu ce spune, după ce citeşti titlul. Altfel, e haios că cineva care studiază la LSE îndeamnă la revoluţie împotriva încercării de reformare a universităţilor publice franceze. Reformare care ar putea lua drept model tocmai LSE. Cea mai prestigioasă şcoală de ştiinţe sociale din Europa (dacă auziţi altceva dinspre altă universitate, să nu credeţi) este formal o instituţie de stat, dar care funcţionează pe baze private, fără nici un amestec dinspre autorităţi şi percepînd nişte taxe de şcolarizare enorme, comparativ cu Europa continentală.
Dar să revin la pagina de opinii. De partea dreaptă a baricadei scrie o domnişoară de mare bun simţ care probabil va face carieră la The Economist sau la altă publicaţie conservatoare. Deocamdată, nu are strălucirea colegului de pagină. Nici o mirare, revoluţia e mereu mai sexy decît capitalismul. Asta pînă se întîmplă.
În restul ziarului scriu studenţi despre conferinţe, cărţi, spectacole, idei. Moda e să-i aperi pe săracii lumii în faţa multinaţionalelor, să ataci Israelul şi America, să spui că establishment-ul este decrepit şi să sugerezi că preşedintele Cehiei e un ţărănoi din Est care s-a trezit să ia peste picior ecologismul cînd a conferenţiat la LSE.
În fiecare săptămînă, The Beaver încep
