Partidul lui Vladimir Putin a cîştigat alegerile în uralele poporului iubitor de stabilitate. Chiar şi guvernele europene care se tem că li se închide robinetul la gaze au cîrtit că alegerile ruseşti nu au fost chiar corecte.
Banalităţi la scara istoriei. Dictatorii vin şi trec, nu e Putin ultimul. Doar că e un dictator tare enervant. Îmi sînt mai simpatici dictatorii sinceri. Adică cei care nu încearcă să te fraierească: "Da, domnule, am puterea, am armele, am butoanele şi îmi place să conduc. Ce poţi să îmi faci?". Ce ştiţi despre Franco? A condus 36 de ani Spania. Cine cîrtea mergea la închisoare. În rest, nu a încercat să pară ce nu era. Era dictator şi basta.
Putin însă e genul de dictator tupeist, vrea să te facă din vorbe. El spune că aceste alegeri au arătat că poporul rus nu va permite tendinţele suicidare şi anarhice. Mai mult, aceste alegeri vor oferi o legitimitate adevărată Dumei. Şi spune toate acestea cu acel calm de papagal sovietic care proclama că URSS e cel mai înaintat bastion al democraţiei.
În faţa acestui gen de tupeu, lumea reacţionează divers. Unii strîmbă din nas şi îl ignoră. Alţii, ca mine, se enervează. Dar cel mai trist este că se găsesc alţi papagali care iau de bune fiţele de acest gen. Să vă dau un exemplu. Luna trecută a avut loc întîlnirea Rusia - UE. Putin a declarat că va înfiinţa la Bruxelles un ONG care va promova democraţia şi va monitoriza alegerile şi respectarea libertăţilor civile în Occident. Tipul nu se mulţumeşte să fie ţar, să controleze cele mai mari resurse energetice din lume. El vrea să se simtă şi bine, să dea lecţii.
Săptămîna trecută am asistat la LSE la o conferinţă cu titlul "Poate fi cumpărată democraţia?". A fost destul de plictisitoare, trei universitari spuneau litania obişnuită cu "cine sîntem noi, Occidentul, ca să impunem criterii, fiecare popor să-şi stabilească propria form