Ar fi frumos sa credem ca hartuirea practicata asupra British Council de catre autoritatile ruse ar determina un raspuns prompt, inspirat, al unei Europe unite. Poate intr-un univers paralel se intampla asa, scrie The Economist, citat de Rador.

Imaginati-va Institutul german Goethe, Institutul spaniol Cervantes, Institutul Francez si alte birouri cultural-diplomatice occidentale anuntand eforturi comune de a promova limba engleza si cultura britanica prin angajarea intreg personalului birourilor detinute de British Council. Asa ceva ar forta Kremlinul sa decida daca vrea cu adevarat o confruntare ampla cu cei mai importanti vecini ai sai. O asemenea atitudine ar dovedi, dincolo de orice indoiala, nevoia unei serioase reorientari. Daca Rusia da inapoi, scandalul ia sfarsit. În acest univers, insa, raspunsul a fost slab, si nu pentru prima data. Cand tarile europene au neintelegeri cu Kremlinul, au tendinta de a se trezi pe cont propriu, nu umar la umar cu aliatii lor. În cazul Marii Britanii, este partial greseala primului-ministru Gordon Brown, a carui atitudine rezervata fata de Europa i-a adus putini prieteni. Un premier care nu vine la telefon cand liderii francez sau german doresc sa vorbeasca cu el nu se prea poate astepta la ajutorul lor imediat atunci cand se ingoasa gluma. Dar acest lucru mai reflecta si remarcabila abilitate a Rusiei de a incheia acorduri bilaterale. Fiecare tara europeana are propria sa agenda - poate perspectiva gazului ieftin, poate sansa unei investitii profitabile in economia infloritoare a Rusiei. Asemenea consideratii tind sa anuleze orice alte ingrijorari. Rezultatul pe ansamblu este sumbru. Rusia tinde sa plaseze tarile intr-una din urmatoarele trei categorii: cele pe care le flateaza, cele pe care le constrange si cele pe care le ignora. Ţarile pot fi trecute dintr-o categorie in alta cu o remarcabila rapiditate. Slova