Nu ştiu dacă aţi observat, dar Bucureştii sînt frumoşi numai dacă e soare afară. Lumina naturală puternică estompează urîţenia oraşului şi dă iluzia regăsirii unei frumuseţi de altădată. În zilele întunecate, ploioase, mohorîte, Bucureştii rînjesc mizerabil, într-un extaz al urîtului urban. Într-un oraş frumos, ploaia aduce melancolie - la Bucureşti, ploaia aduce depresii şi nervi bacovieni. Într-un oraş frumos, ninsoarea aduce o doză de ireal feeric - la Bucureşti, ninsoarea aduce exasperări şi trotuare inabordabile. Într-un oraş frumos, frigul aduce un sens al măreţiei şi stimulează o nebănuită dimensiune interioară a lucrurilor - la Bucureşti se cheamă ger şi chinuie pe toată lumea. Dintr-un oraş frumos, noaptea scoate un anume (mereu altul, de la oraş la oraş) farmec misterios care te îmbie la plimbări exploratorii. La Bucureşti, noaptea transformă oraşul într-o lighioană ameninţătoare, de care trebuie imediat să te pui la adăpost, izolîndu-te în casă. Avem un oraş urît!

La trei săptămîni după ce a nins, insulele de zăpadă murdară agonizează pe stradă, obstaculînd deopotrivă pietonii şi automobilele. Primarul a spus că e prea scump să le evacueze. Va trebui să aşteptăm descreşterea lor sub puterea temperaturii. Ochiurile de apă neagră nu te lasă să traversezi sau să mergi drept. Noroiul este omniprezent - de unde atîta noroi în Bucureşti? În Capitala europeană a României, e de neconceput să mergi în pantofi ori ghete elegante chiar şi pe străzile din centru. De la primii doi paşi, încălţămintea şi pantalonii se maculează oribil, cu stropi maronii. O mîzgă soioasă se lipeşte ca rîia de oricine se aventurează în afara casei. Bucureştiul este un oraş murdar, care, la intemperii, îşi secretă zoaiele peste oameni şi scurgerile continuă aşa, încă multă vreme după ce intemperia s-a oprit. Bulevardele, clădirile, străzile, aleile, gardurile, copacii, iarba, bo