"Scafandrul şi fluturele" poate fi povestea oricui se confruntă cu moartea şi boala. "Viaţa mea a fost un şir de lucruri cât pe-aci să fie ratate... Femeile pe care nu am fost capabil să le "Scafandrul şi fluturele" poate fi povestea oricui se confruntă cu moartea şi boala.

"Viaţa mea a fost un şir de lucruri cât pe-aci să fie ratate... Femeile pe care nu am fost capabil să le iubesc, şansele pe care le-aş fi avut ca să mă bucur, dar pe care le-am lăsat să se piardă... O cursă în care, deşi ştiam rezultatul de la bun început, nu am reuşit să pariez pe câştigător.

Oare înainte am fost orb şi surd sau a fost nevoie de lumina necruţătoare a dezastrului ca să îmi pot găsi adevărata natură?", se întreabă Jean-Dominique Bauby, adresându-se atât lui însuşi, cât şi nouă, tuturor.

Jean (Mathieu Amalric) are 43 de ani şi este un bărbat seducător. Dar suferă un atac cerebral si, după ce se trezeşte din comă, îşi dă seama că a rămas paralizat complet. Dialogul său interior evoluează dinspre amuzant spre tragic, de la înţelepciune spre revoltă şi apoi invers.

El decide să îşi spună povestea. Nu sub forma unui interviu din viaţa reală, ci ca pe o carte, un roman. Memorează propoziţiile poveştii sale, apoi, folosind sistemul creat de terapeutul său specializat pe limbaj, le dictează literă cu literă.

Dominique Bauby, redactor-şef la o importantă revistă de modă, avusese mai multe vieţi şi reuşise în toate. Accidentul său vascular cerebral a fost la fel de brusc şi de nedrept ca şi soarta însăşi. De fapt, şi el l-a considerat un semn din partea destinului. Îşi trăise viaţa de jurnalist cu o pasiune frenetică şi nu preţuise niciodată lucrul cu adevarat esenţial: copiii săi.

Acum nu poate să scape de sentimentul de vinovăţie. Cu un an în urmă, îşi părăsise casa, odraslele şi pe mama lor şi încă nu avusese timp să porneasc