“Creşterea economică a SUA este la nivelul zero, iar redresarea ar putea dura mai mult decât de obicei”, a declarat Alan Greenspan. În acelaşi timp, inflaţia s-a dublat a ajuns de la 2,1%, în ianuarie 2007, la 4,3%, în ianuarie 2008.

“Creşterea economică a SUA este la nivelul zero, iar redresarea ar putea dura mai mult decât de obicei”, a declarat Alan Greenspan. În acelaşi timp, inflaţia s-a dublat a ajuns de la 2,1%, în ianuarie 2007, la 4,3%, în ianuarie 2008. Cum se numeşte stagnarea creşterii economice, în paralel cu accelerarea inflaţiei? Ne spune succesorul lui Greenspan la şefia băncii centrale a Statelor Unite, Ben Bernanke: stagflaţie. O zice, bineînţeles, pentru a manipula aşteptările: “Statele Unite nu se îndreaptă spre o perioadă de stagflaţie asemănătoare celei din anii ’70”.

Iar dacă Lumea Nouă trece prin dificultăţi pe care şi le-a amplificat singură prin relaxarea politicii monetare, de ce n-ar face-o şi Europa. Propunerea aparţine directorului general al FMI, Dominique Strauss-Kahn. El aduce vorba de supraaprecierea euro, pentru a spune că “BCEreuşeşte prin măsurile adoptate să controleze inflaţia”, dar “nu există nici o contrapondere sub forma unui ministru european al Finanţelor care să fie responsabil cu creşterea economică”. Cu alte cuvinte, zona euro ar avea şi ea nevoie de un minister care să facă deficite, să arunce lichiditate în piaţă în locul BCE, pentru ca mai apoi, pe lângă creşterea economică lipsă, să apară şi o inflaţie de 4,3% ca în America.

Poate că Strauss-Kahn nu înţelege ce se întâmplă. Euro n-a ajuns peste 1,52 dolari pentru că este mai puternic. Nici petrolul – la 103 dolari/baril sau aurul – la 990 dolari/uncie nu-s mai scumpe. Dolarul e mai ieftin... E normal ca banii în plus emişi în speranţa stimulării creşterii economice şi reducerii şomajului să ducă la deprecierea monedei şi la creşterea presiun