Atenţi la luptele politice şi la declaraţiile belicoase făcute de reprezentanţi ai puterii sau ai opoziţiei la vreo televiziune de ştiri, scăpăm uneori din vedere informaţii esenţiale care au impact, care durează. Cîteodată le tratăm strict din perspectiva conflictului, aşa cum s-a întîmplat cu recentul Pact pentru educaţie. Numai pentru că ideea venise de la Palatul Cotroceni a fost considerată de unii suspectă din start, atinsă de virusul politic, scoasă de preşedinte din pălărie în scopul de a cîştiga voturi.

Cînd nu căutăm conflictul, minimalizăm importanţa ştirii. Cu puţină vreme în urmă, Comisia Europeană a aprobat Planul pentru Dezvoltare Rurală a României, un document crucial pentru felul în care va arăta ţara noastră peste cîţiva ani. Ştirea a fost menţionată în cîteva ziare şi rostită rapid de prezentatorii de televiziune, pe fundal de imagini de la Bruxelles.

Planul pentru Dezvoltare Rurală este un document de peste 800 de pagini care arată modul în care se va dezvolta satul românesc în următorii ani. Tema e cu atît mai interesantă cu cît, în ciuda deceniilor de industrializare forţată, România este ţara cea mai rurală din Uniunea Europeană: 45% din populaţia ţării, adică peste 9 milioane de oameni, trăieşte la sat. O treime dintre români lucrează în agricultură - o cifră cam de zece ori mai mare decît media UE. Exploataţiile agricole sînt fie minuscule, fie foarte mari. Din cele 4 milioane de exploataţii individuale, 3 milioane au sub un hectar! Pentru suprafeţe atît de mici nu se alocă ajutoare, împrumuturi, subvenţii. Populaţia rurală este îmbătrînită. Discrepanţa dintre veniturile celor de la sate şi ale celor de la oraşe e din ce în ce mai mare. Tinerii au migrat la oraş, unde se cîştigă mai bine, ori au plecat în străinătate, unde se cîştigă şi mai bine.

Schimbările nu sînt însă numai negative: cei care au plecat în străinătate