Cînd rezultatele alegerilor locale sînt convenabile pentru partidul sau coaliţia de la putere, se spune că s-a dovedit justeţea politicii guvernamentale. Cînd nu sînt favorabile, se spune că ele nu au nici o legătură cu politica naţională, că nu exprimă decît adeziunea faţă de unul sau altul dintre politicienii, mai mult sau mai puţin gospodari, din partea locului. După cel de-al doilea tur al alegerilor locale din Franţa, o anumită parte a presei a tras clopotele pentru victoria socialistă, cealaltă parte a diminuat pierderile dreptei, punîndu-le pe seama jocurilor parohiale de interese. O analiză mai obiectivă oferă ziarul spaniol ABC din Madrid: "Desigur, e întotdeauna riscant să tragi concluzii de ordin naţional plecînd de la opţiunile electoratului dintr-o comună sau mai multe, dar e clar că scrutinul (al doilea tur al localelor din Franţa, 16 martie - n. red.) marchează finalul epopeii victorioase a lui Nicolas Sarkozy. A dispărut esenţialul elanului popular necesar preşedintelui francez pentru a duce la bun sfîrşit marile reforme. La aceste municipale, majoritatea celor care l-au susţinut la alegerile prezidenţiale au ales fie absenteismul, fie votul-sancţiune. Unii vor susţine că marile oraşe franceze au în mod tradiţional înclinaţii de stînga şi că, acolo unde a intervenit Sarkozy, pierderile au fost limitate. E adevărat, în unele cazuri; dar alteori nu avem de-a face decît cu o lectură binevoitoare şi o slabă consolare, avînd în vedere absenţa susţinerii populare de care preşedintele ar avea nevoie azi şi acum. El ar trebui să-i convingă pe francezi să consimtă la unele sacrificii ale căror rezultate binefăcătoare le vor vedea mai tîrziu. Or, tocmai această forţă politică indispensabilă nu a fost prezentă la locale. Absenteismul masiv este un simptom fără echivoc al înstrăinării societăţii franceze de conducătorii ei politici. În unele oraşe emblematic