(Am pus titlul a la Oprescu, să văd dacă merge. Este că aţi citit?)

OK, vin alegerile. M-am uitat pe planurile electorale: vin degeaba. Candidaţii au în cap doar citate de agenţie şi coduri Pantone de afiş. Cei mai oneşti îşi dau termene infinit de lungi pentru o capitală blocată chiar de săptămîna asta: 2012 - am auzit unul, cu o idee de tren suburban. Pentru referinţă, trenul a fost promovat masiv în România acum vreo sută de ani şi mai bine, de Regele Carol, care n-a fost ales niciodată de popor. Mă rog, cred că asta e soluţia. Pînă atunci, rămîn propunerile nerealiste în mod onest. Propunerile stupide, prosteşti, aiurea. Le încep aici şi le aştept pe mail, în nădejdea că vom reuşi să înjghebăm o platformă dadaistă pentru un primar imaginar, cu cioc de raţă, monoclu şi pîlnie, prin care să se vadă Nirvana, colţ cu Lahovari. Iată:

Îngustarea maşinilor, pînă la un metru. Se poate realiza cu o simplă presă, montată în staţiile de benzină. Măsura ar transforma toate şoselele din Bucureşti în autostrăzi, la costuri infime. Se acceptă maşinile de un metru jumătate lăţime, cu dispensă de la Institutul Parhon pentru proprietari. Şi, da, trebuie să fie graşi pe merit, cu operă adică!

Merge şi importul de locuitori conştienţi de necesitatea unei vieţi active, capabili să meargă pe jos la birou şi să mănînce iarba din faţa blocului, pentru a nu aglomera liniile de la supermarket. Ţara de provenienţă: California. Renunţarea la sens. Şi nu e vorba de sensul unic ori giratoriu. Mă refer la sens în general, la cel al vieţii în special şi, în cazul nostru, la sensul vorbelor şi al faptelor. Vedeţi, suferinţa noastră cea mai mare e că nu mai înţelegem nimic. Şi trebuie să înţelegem, că aşa am fost condiţionaţi. Or, ar fi foarte simplu ca legislaţia locală să interzică sensul, logica şi o mare parte din mecanica cuantică (mai puţin nedeterminarea lui Heisenbe