Din cînd în cînd, simte nevoia să-şi ia puterea din casa părintească unde a văzut lumina zilei.
Din cînd în cînd, simte nevoia să-şi ia puterea din casa părintească unde a văzut lumina zilei.
Spune cu inimă deschisă: “Eu aşa mă simt bine – să mătur frunzele prin curte, să dau cu mătura şi pe trotuar în faţa curţii, să mă duc la vecina de peste drum cînd nu am ardei iute în casă şi s-o primesc cu braţele deschise pe altă vecină care îmi cere împrumut nişte mălai. N-aş putea să trăiesc altfel decît viaţa asta a unui om fără ifose, natural şi iubindu-i pe cei de alături. Îmi place să dau din sufletul meu, nu bucăţele, ci bucăţi de inimă, asta fiind, de fapt, şi explicaţia artei mele”, spune Maria Dragomiroiu. Cea care după încheierea unui turneu de succes exploziv în America şi în Canada, atunci cînd a pierdut avionul a stat cîteva ore în aeroportul din Los Angeles, plîngînd, aşezată pe valiza ei, că o ustură dorul de acasă şi nu mai are răbdare încă acele ore pînă la cursa următoare.
Maria cea care, ajunsă din satul ei vîlcean în şcoala cu renume din Bucureşti, venea prima dimineaţa, cu mult înaintea colegilor, şi cînta cu foc în clasa goală, avînd un singur spectator, pe portăreasa micuţă, care o aplauda din cadrul uşii, sprijinită în mătură.
“FLOAREA DIN GRĂDINĂ”. Au rămas cuceriţi membrii exigentei comisii de la concursul “Floarea din Grădină”, marele succes televizat, atunci cînd puştoaica din Vîlcea Maria Dragomiroiu s-a burzuluit : “Eu nu cred că evoluez imitînd-o pe Maria Tănase, cred că am stilul meu şi numai Dumnezeu a făcut ca, într-un fel, vocea mea să se asemene pe undeva cu glasul celebrei Maria Tănase! Nu o imit şi lăsaţi-mă să concurez cîntînd ca Maria Dragomiroiu!”. Aşa s-a şi întîmplat şi fetiţa aceea coborîtă din Vîlcea natală, a luat în etapa finală a concursului televiza