SĂ NU-I FIE DE DEOCHI DE VIAŢĂ!

"Eram un copilandru şi în tîrguşorul meu, Băicoi, într-o zi la prînz am încercat să-mi pun singur mîncarea în farfurie. În casa bătrînească deodată a apărut dintr-un colţ un şoricel. M-am speriat şi polonicul mi-a căzut în oală astfel că din ciocnirea metalului cu un metal a izbucnit un sunet puternic, un zgomot neplăcut care l-a omorît pe şoricel.

SĂ NU-I FIE DE DEOCHI DE VIAŢĂ!

"Eram un copilandru şi în tîrguşorul meu, Băicoi, într-o zi la prînz am încercat să-mi pun singur mîncarea în farfurie. În casa bătrînească deodată a apărut dintr-un colţ un şoricel. M-am speriat şi polonicul mi-a căzut în oală astfel că din ciocnirea metalului cu un metal a izbucnit un sunet puternic, un zgomot neplăcut care l-a omorît pe şoricel. Ani de zile m-a obsedat această scenă, pînă cînd, mai tîrziu, prin unele teorii ale ştiinţei, am înţeles că pe bietul şoricel l-au ucis vibraţiile puternice şi anormale ieşite din căderea polonicului în oala de fiert". Profesorul univ. Dr General Ioan Nedelcu o lungă vreme şef al Clinicii de dermatologie de la Spitalul Militar spune că în urma acestei amintiri e tentat să dea dreptate teoriilor care astăzi circulă intens prin lume legate de medicina vibraţiilor. Sîntem oare nişte vibraţii? Teorii care umblă nu numai prin telefonul fără fir, din gură-n gură în rîndul populaţiei, dar teorii care sînt şi supuse dezbaterilor în congrese, afirmă că orice particulă vie are o vibraţie proprie. Este de fapt o amprentă nerepetabilă profund specifică pentru fiecare ţesut viu. Împrăştie în jur vibraţie şi firul de iarbă, şi viţelul, şi ficatul omului, şi rinichiul lui etc. Atît de captivantă a devenit această felie de cunoaştere, încît pe ascuns în regim secret colective de elită de la NASA sau de la institutele de cercetări militare ale Rusiei au studiat vibraţiile, ba chiar au inventat aparate c