* Visul Cassandrei / Cassandra’s Dream (SUA, 2007), de Woody Allen.

Crime şi delicte (1989) e primul film în care Woody Allen a încercat să-şi dramatizeze riguros convingerea că universul e amoral şi neguvernat de nici o divinitate după nici un fel de plan. Martin Landau juca rolul unui respectabil oftalmolog care apela la fratele său interlop ca să-şi elimine amanta nevrotică atunci cînd aceasta ajungea să-i pericliteze armonia familială. Oftalmologul era cuprins apoi de remuşcări. Deşi înainte de crimă se considerase ateu, acum simţea că violase rînduiala universului. Ajungea la un pas de autodenunţ. După care îşi revenea. După cum i se destănuia mai tîrziu unui străin întîlnit la o petrecere (Allen), se trezise într-o bună zi şi realizase că soarele străluceşte, că e înconjurat de familie şi că, după toate aparenţele, universului puţin îi pasă de fapta lui. Dacă s-ar fi lăsat distrus de principiile lui morale, asta n-ar fi însemnat că există o balanţă, o justiţie divină; ar fi însemnat, pur şi simplu, că s-a lăsat distrus de principiile lui morale. Depindea doar de el - de constituţia lui - să se lase distrus sau nu; universului îi era totuna. Şi constituţia lui se dovedise zdravănă: dăduse afară vinovăţia aşa cum, după o noapte de transpiraţie, ar fi dat afară o febră. După ce-şi spunea povestea, oftalmologul se retrăgea cu eleganta lui soţie, lăsîndu-l pe Woody - în rolul unui documentarist fără succes, dar cu principii - să tragă concluziile. Pînă în seara respectivă, acest clasic personaj allenian - o variantă intelectuală a vagabondului lui Chaplin - încă mai sperase că principiile înalte sînt uneori răsplătite: cu principiile lui înalte încercase s-o cucerească pe eroină (Mia Farrow). Dar ea apăruse în seara aceea la braţul unui producător de televiziune infatuat, mercantil şi promiscuu (Alan Alda) - un anti-Woody absolut. Acesta învinsese pentr