SA NU-I FIE DE DEOCHI DE VIATA!
Era o fata frumoasa, incit incepeai sa crezi ca i se potriveste zicerea din povestile copilariei "La soare te puteai uita, dar la dinsa ba!". Si nu numai ca era frumoasa trasnet, se involbura din ea si o veselie isteata, incit cei din jurul ei ii cautau prezenta, stringindu-se ca fluturii la abajurul lampii luminate. Avea ea cam prea multe ginduri teleghidate spre lux, asa ca tineretea a numit-o spre cele strainataturi, plecind in Germania prin casatoria cu un neamt bogat care a scos-o din epoca de aur.
SĂ NU-I FIE DE DEOCHI DE VIAŢĂ!
Era o fată frumoasă, încît începeai să crezi că i se potriveşte zicerea din poveştile copilăriei "La soare te puteai uita, dar la dînsa ba!". Şi nu numai că era frumoasă trăsnet, se învolbura din ea şi o veselie isteaţă, încît cei din jurul ei îi căutau prezenţa, strîngîndu-se ca fluturii la abajurul lămpii luminate. Avea ea cam prea multe gînduri teleghidate spre lux, aşa că tinereţea a numit-o spre cele străinătăţuri, plecînd în Germania prin căsătoria cu un neamţ bogat care a scos-o din epoca de aur.
Au trecut ani şi frumoasa româncă mi-a scris o scrisoare. Şi ce credeţi că scria românca cu pix nemţesc? Că dimineaţa se scoală tîrzior, dă perdelele grele de catifea din dreptul ferestrei şi se uită în curte, oscilînd cu ce maşină să plece la plimbare, cu Audi, cu BMW sau cu Jeep-ul. Şi se confesa mai departe frumoasa noastră plecată în Occident. "Mă răsfaţă bărbată-meu tare-tare şi, cu toate astea, ştiţi ce mi-aş dori eu? Să stau de cu noaptea la o coadă ca să prind dimineaţa nişte pungi cu tacîmuri, dar numai să aud ore lungi vorbindu-se româneşte." Citeşti aceste destăinuiri şi parcă-ţi vine să te scarpini în creştetul capului a nedumerire.
Ce a apucat-o asemenea dor de vorbele româneşti pe frumoasa româncă, încît îşi dorea să stea ore lungi la co
