Interventia statului american pe pietele financiare a dat putere opiniilor privind excesele capitalismului, atat de peste Ocean cat si din Europa.
Iata, lacomii bacheri americani au ajuns tot la stat! Iarasi privatizam castigurile si etatizam pierderile?
Intr-adevar, prin preluarea datoriilor de catre Trezorerie, prin fuziunea cu bancile comerciale sau renuntarea la statutul lor, marile banci de investitii sau companii de asigurari din America au ajuns practic la mana banilor populatiei - stransi la bugetul de stat sau in bancile clasice.
Cel mai mare plan de bail-out din istorie, de 700 mld. $, asteapta inca aprobarea Congresului American.
Miliardarul Warren Buffett, presedintele SUA George Bush, presedintele Federal Reserve, Ben Bernanke, secretarul Trezoreriei, Hank Paulson - toti argumenteaza in fata Congresului in favoarea interventiei statului.
Cel mai ghinionist presedinte al Americii - si-a inceput mandatul cu un cataclism (11 septembrie 2001) si il incheie cu un altul, cel financiar din septembrie 2008 - are de aparat acum reduta capitalismului in fata unei Rusii tot mai agresive, chiar daca de data asta fara ideologii in spate, si a uriasei furnici China.
Este greu de aparat ideea de capitalism si de libertate cand cad bursele, bancile si acuzatiile de coruptie.
Dar tocmai aici este cheia. Capitalismul nu inseamna o lunga plimbare prin supermarket, ci competitie, crestere si scadere, castig si pierdere, risc.
Londra, Parisul sau New York-ul nu au fost orase in care oamenii au trait, in masa, la fel de bine ca in prezent si in urma cu 100 de ani.
Creativitatea, curajul si perseverenta in business care au creat bogatia Occidentulului de astazi au avut ca motor dorinta de supravietuire, nu lacomia. Excesul de bani sau de credite de care se vorbeste acum nu mai era caracterizat ca atare daca bancile nu cadeau. @
