Condamnarea generalilor Chiţac şi Stănculescu pentru acuzele din procesul revoluţiei de la Timişoara în "numele dreptăţii" aduce Justiţia din România la nivelul statului de drept construit pe crima din 25 decembrie 1989 de la Târgovişte. Sentinţa de a-i trimite în închisoare face un arc de timp tras peste aproape două decenii de istorie, punând cap la cap mo­men­te contradictorii ale unor zile de mare tensiune, care nasc ruperi radicale de trecut şi deschid alte orizonturi.

Condamnarea generalilor Chiţac şi Stănculescu pentru acuzele din procesul revoluţiei de la Timişoara în "numele dreptăţii" aduce Justiţia din România la nivelul statului de drept construit pe crima din 25 decembrie 1989 de la Târgovişte. Sentinţa de a-i trimite în închisoare face un arc de timp tras peste aproape două decenii de istorie, punând cap la cap mo­men­te contradictorii ale unor zile de mare tensiune, care nasc ruperi radicale de trecut şi deschid alte orizonturi. Or, atât generalul Chiţac, cât şi generalul Stănculescu au avut contribuţii importante în ambele momente ale basculării cursului istoric şi îmbrân­cirea lor în constrângerile Codului penal este total aberantă.

Paradoxurile judecăţilor strâmbe ale societăţii româneşti au făcut să fie trimişi în numele "Justiţiei" în închi­soa­re membrii marcanţi ai conduce­rii României de până la 22 decembrie fără ca acuzaţiile să fie probate. Procesul CPEX a rămas alături de procesul lui Nicu Ceauşescu, al "terorişti­lor" de la Sibiu şi al Lotului Timişoara un capitol ruşinos al proceselor po­litice pornite din răzbunări şi presiu­nea străzii. Sentinţa de săptămâna trecută a instanţei supreme îi trimite în puşcărie pe Chiţac şi pe Stănculescu în celulele în care au stat după 1989 generalii Olteanu, Coman şi Dincă, şefii lor până la Revoluţie.

Când România părea să fi devenit o ţa­ră normală, repetarea