De câteva ori pe an descoperim la şedinţele la vârf ale Uniunii Europene că problemele de acasă nu se potrivesc mai deloc cu cele ale surorilor şi fraţilor din marea organizaţie. Aşa a fost şi ieri, când la Bruxelles s-a dezbătut un program al reducerii emisiilor de CO2 pentru care preşedintele francez Sarkozy şi-a tocit limba tot explicându-l în ultimele săptămâni.

Preşedintele român a dat de câteva ori din mâini, a rostit o frază lungă, lungă şi ne-a privit cu părere de rău că nu înţelegem. Treabă a dracului de complicată, Europa asta! Noi suntem la nivelul dughenelor din şerpăria de mizerie de la Europa de sub podul Colentina! Până să pricepem că la Bruxelles nişte gulere scrobite ne amanetează viitorul, nici n-am băgat de seamă cum ne-au şutit certificatele verzi. Norocul nostru cel mare este că, după Revelion, la şefia Europei vine unul din Est – o copie a celebrului soldat Sweik, amestec de minte lentă şi de şmecherie naturală. Dacă pe dl Băsescu Traian îl bănuiam de ceva complexe faţă de granzii din UE, acum sunt liniştit pe deplin. Klaus este un tip care are şcoala vieţii; talent înăscut să-şi pună lumea în cap, să trântească lucruri grave cu seninătate, să pozeze în reprezentantul poporului. Are un discurs public net antieuropean, nu-şi ţine în frâu antipatiile şi, versatil, îşi lasă totuşi loc de întors prin fraze la două capete. Europa va avea surpriza să descopere că are pentru şase luni un şef tocmai bun pentru talk-show. După cuplul gemenilor polonezi Kaczinsky, Klaus va face şi el o carieră comică europeană. Scena politicii nu iartă. Fiecare gest, fiecare vorbă sunt reţinute, disecate. Un preşedinte grizat, cum a fost Sarko în vizită la Putin, rămâne antologic.

Abia în 2019, când prin rotaţie, dacă se menţine regula, România va ajunge la butoanele UE. Dar, potrivit Constituţiei, dl Băsescu Traian va fi ieşit demult, atun