La vot s-au prezentat sub 40% dintre alegători. Interesul pentru politică al publicului - aşa cum demonstrează diverse sondaje - este tot mai scăzut. Audienţa emisiunilor politice la TV s-a prăbuşit de-a dreptul: nici un moderator, nici un politician şi nici o "dezvăluire în direct" nu mai adună o cantitate rezonabilă de telespectatori în faţa micului ecran. Şi cu toate acestea, de la alegeri încoace s-a bătut apa în piuă despre politică la toate posturile TV, fără a se spune mai nimic.

Televiziunile de ştiri şi-au montat camere în faţa sediilor de partide: minute în şir, puteam vedea pe ecran nişte uşi nemişcate. Din cînd în cînd, ieşea cîte un lider, asupra căruia dădeau năvală jurnaliştii, în speranţa că va spune Marile Adevăruri. Evident, omul cu pricina repeta poezia oficială: "au loc negocieri", "sîntem deschişi oricărei soluţii", "partidul nostru este îndreptăţit să ceară", "ţara are nevoie de..." etc., etc. Zile în şir, de nenumărate ori, i-am putut vedea pe Mircea Geoană, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc & co rostind, cu un aplomb demn de o cauză mai bună, cam aceleaşi fraze standard. Din cînd în cînd, Radu Mazăre şi Marian Vanghelie (aţi observat cîte progrese a făcut în vorbirea limbii române?) diversificau peisajul cu cîte o rostire mai pe de-a dreptul - aşa, "de atmosferă". Din aceste fraze lemnoase s-au făcut, zile la rînd, "ştirile" politice interne: X a declarat, Y a spus, Z a precizat... În afară de ştiri, am avut şi talk-show-uri, în care moderatorii încercau să "scoată" vreo bombă de presă de la invitaţi, iar aceştia înşirau sec generalităţi şi banalităţi, într-o plictiseală enormă. Pe Ioan Ghişe, Cristian Diaconescu şi Victor Ponta i-am văzut în fiecare zi pe la cîte o "dezbatere", uneori chiar la două pe zi, la posturi de televiziune diferite (probabil primiseră sarcină de la partidele lor să fie prezenţi la TV, ca să vadă ţara ce va