La 31 decembrie, dimineaţa, 1988, plecam cu trenul din Cluj spre Vatra Dornei, Suceava, să petrecem Revelionul cu rudele din Bucovina.
Urcă în tren un coleg de liceu, îl numesc Cosma Emilian, pe care nu-l văzusem, nu-l întâlnisem de când terminasem şcoala. Se bucură ca un copil, mă îmbrăţişează şi mă întreabă: "Dar tu ce faci? Ce profesie ai? Cu ce te ocupi?"... îi răspund: "Glumeşti? Cum adică? Tu nu m-ai văzut la tv, la cinema sau la teatru?"… zice el: "Nu! De ce"..."Păi, măi ciocoflendere... eu sunt actor!"... el: "Hai nu vorbi! Actor?"... eu: "Dar cum de nu m-ai văzut niciodată?"... el: "Măi ţărane, eu sunt inginer silvic, trăiesc într-o pădure! Nu ştiu nimic, nu mă uit la tv, nu citesc ziare, sunt ca Robinson Crusoe". Cei din compartiment se amuzau şi miraţi ascultau ce se petrece. Eu "muşcând" la cele spuse de el încep să-i spun totul, roluri, filme, viaţa mea, soţie, copiii, fel de fel de povestioare. Vine controlorul, îmi cere autograf, cei de pe coridor la fel. Cosma, siderat, zice: "Cum? Tu dai şi autografe?". Ce să vă spun? Am făcut clăbuci la gură povestindu-i verzi şi uscate.
El coboară la Vatra Dornei, eu rămân la geam. Pleacă trenul. El de pe peron, mergând, îmi strigă: "Măi Florine, tu eşti normal? Eu ştiu de tine tot, şi ceva în plus. Trebuie să recunoşti că sunt mai mare actor decât tine. Dar te iubesc, Florine, sunt doctor şi directorul spitalului din Aiud!". Am râs cu toţii din tren până la Suceava. Mi-au zis călătorii: " Am avut cel mai mare interviu pe care l-aţi dat vreodată". Vă mai spun un amănunt. Era un om în compartiment care la Vatra Dornei, când a coborât Cosma, a coborât şi el şi a zis: "Sunt şef de gară la Ilva Mică, dar n-am coborât. Când mai am eu ocazia să stau de vorbă cu Piersic… şi am vrut să vă ascult şi să stau de vorbă cu dumneavoastră".
La 31 decembrie, dimineaţa, 1988, plecam cu tr
