Obsesia naţională pentru "imaginea României în lume" se dovedeşte, încă o dată, doar un mod de a justifica, pentru unii, vînătoarea de ponei roz. Vrem cu orice preţ "o imagine bună", vrem laude, vrem ştiri pozitive despre România în presa străină, dezbatem de ani întregi ce e de făcut şi cheltuim bani pentru campanii. Cînd apare vreo ştire negativă despre noi (fie şi în cel mai prizărit ziar străin), televiziunile organizează rapid interminabile talk-show-uri în care cîţiva lideri de opinie (autentici sau închipuiţi) ling rănile identitare ale poporului, în direct. După ce trece valul, îl uităm şi ne vedem de ale noastre, pînă la următorul "scandal", cînd iar ne adunăm energiile pentru a dezbate, la televizor şi în editoriale, de ce "Occidentul nu ne înţelege şi nu ne apreciază".

În schimb, nu observăm că, puţin cîte puţin, se înmulţesc ştirile normale despre România. De cînd am intrat în Uniunea Europeană, am intrat şi pe agenda presei din ţările europene. Aşa încît multe ziare au scris despre alegerile din România, aşa cum scriu şi despre alegerile din orice altă ţară europeană. Pe lîngă agenţiile de presă mari, care au corespondenţi permanenţi la Bucureşti, precum Associated Press sau Reuters, se ocupă de noi şi ziare "marginale", precum Irish Times, şi cotidianul economic francez Les Echos, şi portalul bulgăresc Novinite.com şi altele. Ar trebui să fim mulţumiţi că România este tratată ca orice altă ţară, iar despre alegerile de la noi se scrie destul de mult: nu doar ştiri scurte prezentînd rezultatele, dar şi analize, profiluri ale principalilor lideri politici, elemente din programele de guvernare. Normalitatea întruchipată: tot aşa se scrie cînd au loc alegeri în Franţa ori în Germania.

Dar lucrurile se cam încurcă. Pe de o parte, pentru că biata presă străină a trebuit să scrie de două ori, la interval de cîteva zile, că "în România a fost d