Am inceput, surprinzator poate, cu Muzeul Instrumentelor Muzicale (MIM-ul). Trebuie sa precizez ca a fost un tur atipic al orasului Bruxelles. Nu am cautat Manneken Pis sau cladirile moderne din cadrul Parlamentului European, adica obiectivele "traditionale", desi turul orasului in autobuzul special tip double-decker (ca in Londra) era tentant.

Am preferat un tur ca un carusel cu muzee atipice, parcuri, biserici, increngaturi de stradute si piete.

MIM-ul, de exemplu, e o cladire Art Nouveau, un fost magazin de lux (Old England), dar eu l-as descrie ca pe o cutie veche de bijuterii. Decoratiunile din exterior sunt uimitoare (vezi turnuletul din lateral, terminat cu un fel de colivie), dar interiorul e la fel de pretios: muzeul are cele mai vechi instrumente muzicale din lume. La intrare am primit niste casti, in care am avut surpriza sa aud muzica, nu explicatii. Asta pentru ca imediat cum pasesti in fata unui instrument auzi sunetul facut de acesta, datorita unui sistem cu infrarosii. MIM are 1.500 de instrumente din toata lumea, unele rare, altele ciudate, altele familiare, dar cu nenumarate variante. De la clopotei la un sistem din pietre chinezesti, un fel de fluiere sub forma de serpi, sisteme de inregistrare, plus un atelier de facut viori. E ca o calatorie in lumea imaginatiei muzicale, pe care o poti face dupa ritmul propriu, fara ghid, citind explicatiile de pe placute. Sau poti incerca sa faci un tur in pas alergator prin fata exponatelor (just for fun), caz in care istoria muzicii va parea o comutare rapida printre sute de posturi de radio.

La ultimul etaj e un bistro elegant, unde daca tot ajungi poti admira, cu putin curaj, nu doar privelistea incredibila a orasului, ci si tagliatelle-le din farfuria clientilor. Sa mai spun ca, seara, "cutia muzicala" care e cladirea muzeului devenea un imens pom de Craciun, fiind luminata de sus pana