Tikrit este un orăşel din centrul Irakului; avea înainte de războiul de eliberare al americanilor vreo 22.000 de suflete. Probabil, mulţi dintre locuitori s-au mutat puţin mai sus, spre ceruri, împreună cu Saddam Hussein, iubitul lor concitadin. Până la a fi transformat în ruine, ca urmare a pacificării, Tikritul a avut momentele lui de glorie. Timp de câteva decenii de aici au fost recrutaţi oamenii de încredere ai dictatorului. Irakienii din Tikrit nu aveau nevoie de şcoală multă, de calităţi demonstrate anterior, în alte funcţii; locul de baştină şi apartenenţa la tribul lui Saddam era brăţara lor de aur, diploma de recunoaştere, steaua lor norocoasă.
Acum Tikrit este doar loc de pelerinaj pentru nostalgicii regimului prăbuşit. Cazul seamănă cu Scorniceştii, deşi anii de după Ceauşescu au arătat valoarea şi demnitatea multora dintre oltenii născuţi aici.
Un Tikrit în devenire este Clujul. Oraş mare, cu excepţională tradiţie culturală, şi-a forjat de câteva săptămâni titlul de furnizor unic de competenţe pentru Palatul Victoria. Intrarea pe nepusă masă a dl Boc Emil în funcţia de premier a declanşat o febră a racolărilor de cadre guvernamentale în urbea păstorită de primarul Emil Boc. Instituţia municipală a livrat o sumedenie de şefi şi şefuţi care şi-au mărit rangul şi leafa peste noapte. Tributul de cadre date de Cluj îndeplinirii misiei istorice a celui care seamănă doar la înălţime cu Napoleon a fost completat de catedra unde presta primarul şef PD-L. Blonde care semnau în locul navetistului, locţiitori, asistenţi, pretenari şi alţi băieţi de gaşcă sunt acum funcţionari la Guvernul României. Deja, amprenta obiceiurilor desprinse în ani la datul la coasă şi întorsul otavei se pune şi pe culoarele din Palat. "Ai brişcă?
Ai slană? Ai palincă? No, hai".
În ăst timp, Clujul rămas fără cadrele de bază a ajuns
