Atrage imediat atenţia vizitatorului potenţial design-ul învechit, tip anii ’70, al firmei muzeului. DDR Museum, litere mari, albe şi albastre. Muzeul este ideal amplasat, între Berliner Dom (clădire ce mai poartă încă urme de gloanţe ruseşti) şi Alexander Platz. Am sosit cu zece minute mai devreme de ora zece, deschiderea muzeului s-a făcut deci aşteptată un mic moment, în vîntul îngheţat de afară. Pe uşa de la intrare stătea scris pe o pancartă mare: "a hands-on experience of History". Împreună cu mine mai aşteptau răbdători un cuplu de ruşi şi unul de japonezi.
Primii paşi. Cu precizie nemţească, porţile muzeului se deschid la ora 10,00. DDR Museum se află amplasat într-un fel de buncăr, pe malul rîului Spree. Spaţiul este restrîns, dar foarte judicios folosit. Chiar la intrare se găseşte amplasat un Trabant. Desfăcut ca o nucă, totul expus la vedere, inclusiv trusa de scule, roata de rezervă. Primul lucru pe care-l face cuplul de ruşi este să se urce în maşină. Rusul trage de volan la stînga şi la dreapta şi este bucuros ca un copil mare. De jur împrejurul maşinii sînt expuse diverse explicaţii tehnice cu privire la maşina minune a fostului lagăr socialist, lansată în anul 1957. Trabantul nu este fabricat din carton " după cum spun răutăcioşii ", ci din Duroplast, o combinaţie isteaţă a inginerilor nemţi, avînd la bază un amestec de feşe de bumbac, fenol şi răşini sintetice. În vitrine de sticlă se găsesc diferite atlase auto. Auto Atlas (BG-RO-CS-SU-PL-H), VEB Tourist Verlag. Vă mai aduceţi aminte de editura aceasta? Eu da, publica atlase ale Munţilor Carpaţi infinit mai bune şi mai exacte decît cele de la Editura Sport-Turism. Mic semnal sentimental: pliantul de prezentare al Trabantului P 601 de Luxe expus în vitrină este redactat în limba română.
Educaţia, următorul compartiment al muzeului. De săli propriu-zise nu poate fi vorba, spaţiul iniţ
