Scrisoarea bancilor prin care se angajeaza la realizarea de injectii de capital “in masura in care se va dovedi necesar”, e la fel ca si Constitutia Romaniei; consistenta si inutila. Scrie in ditamai Constitutia ca cetatenii sunt egali in fata legii? Scrie! Sunt arestate batrane care fura o gaina, iar cei care fura companii cu totul, ne dau cu tifla? Sunt! Scrie in art.28 ca secretul convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil? Scrie! Este asa? E pe naibii! In fine, asa si cu scrisoarea`n cauza.
Daca maine poimaine una dintre bancile semnatare va fi nationalizata, scrisoarea nu inseamna ca Statul in cauza va fi obligat sa dea bani bancilor din Romania? E o aberatie care cu certitudine nu se va intampla.
Pe urma, din experienta ultimilor ani, bancile comerciale au ocolit ele norme riguros exprimate de BNR, ceea ce ma face sa cred ca in cazul scrisorii semnate la Viena, a incalca acele prevederi e doar o chichita avocateasca, nicicum o dificultate insurmontabila. Ma astept ca, din acelasi spirit de prudenta, sa fie chemati sa semneze scrisori similare si comaniile de leasing, firmele straine care au investit in imobiliare, si tot ce misca in economia reala si genereaza datorie pe termen scurt.
Sa fim seriosi! Vorba unui amic, politicienii nu risca absolut nimic desenandu`ne un tablou roz si plin de optimism. In schimb noi riscam totul, ascultandu`i. Si pana acum, desi nimeni n`o rosteste explicit, am fost cu totii mintiti.
Ma mir in continuare ca nimeni dintre ei nu are bunul simt sa iasa si sa spuna. “Dom`ne, am gestionat prost situatia, imi dau demisia.” Nimeni insa nu manifesta regrete. De la injuratul FMI, am ajuns sa ne rugam sa ne dea bani. De la chicoteli si hohoteli de ras la adresa crizei, am ajuns sa constatam ca suntem loviti de ea ca de cancer. Cititi aici, dar mai ales
