Internetul! Ce supradoză de libertate! Ce ocazie uriaşă! Libertate fără frontiere! Oare? Mediul online a dat oricui "o hîrtie" de scris. Iar puterea de diseminare a informaţiei adusă de noua "hîrtie" nu te lasă insensibil, mai ales jurnalist fiind. E vorba de libertate şi de putere. Puterea cuvîntului asupra cititorilor. Dar în ce măsură putem vorbi de responsabilitatea cuvîntului electronic?
În linii mari, presa online seamănă cu mediile tradiţionale (o spune un jurnalist prins de mirajul Internetului, doar de cinci luni). Tocmai de aceea, principiile fundamentale ale jurnalismului se aplică întocmai şi pe Internet, şi vorbesc aici, desigur, de site-urile care se declară de ştiri şi informaţii. Verificarea din surse credibile şi competente este pe primul loc. Iar site-urile care au respectat normele jurnalistice sînt acum respectate, la rîndul lor, în breaslă.
De ce spun în linii mari? Pentru că vorbim de un suport cu o multitudine de particularităţi, dintre care una iese în evidenţă, pentru mine, ca ziarist: oricine, oricînd poate avea noul instrument la îndemînă! Fără un mogul, fără complexa maşinărie birocratică şi tehnică a audiovizualului sau a presei scrise. La investiţii infinit mai mici. Faţă de celelalte medii, jurnalistul online mai are un avantaj enorm: reacţia imediată. Avantajele Internetului sînt indiscutabile, numai dacă ne gîndim la cantitatea de informaţii şi conexiuni rapide din online. Am sesizat însă cîteva posibile derapaje comportamentale ale jurnalistului din ziua de azi. Atît ale ziaristului online, cît şi al celui "de modă veche". Vin din interacţiunea tradiţional-Internet. Toate se pot evita. Şi toate ţin de un cuvînt care sună poate prea pompos într-o societate în care a respecta deontologia nu mai este o virtute, ci un motiv de a fi pus la stîlpul infamiei: responsabilitatea.
Google-jurnalismul
De ce să te mai
