Artistul plastic are la activ zeci de expoziţii naţionale şi internaţionale şi este autorul a 17 lucrări monumentale. Se împarte între munca de birou şi atelierul de creaţie pentru a da viaţaă viselor lui.

Ioan Marchiş s-a născut într-o familie autentică de maramureşeni din Bârsana. Este al doilea copil din cei patru ai familiei. „Părinţii mei erau morari şi am crecut cu legendele lui Pintea istorisite seara la gura sobei de oamenii care veneau la moara şi vâltoarea părinţilor mei”, îşi aminteşte plin de emoţie artistul. A ajuns sculptor printr-o întâmplare, „fericită” după cum o defineşte artistul acum.

A citit tot ce a apucat pe când mergea cu vacile pe islaz

De mic copil cel care a devenit peste ani un artist plastic renumit îi plăcea să se joace cu formele, cu lutul şi cu lemnul. Se juca toată ziua cu copiii pe malul răului Mara, şi modela din argila scoasă de tovarăşii lui de joacă statui în mărime naturală. „Eram foarte necăjit că nu stăteau în picioare sau în şezut pentru că era moale materialul”, mărturiseşte Ioan Marchiş. „Am descoperit că stăteau dacă băgam o bucată de lemn şi tare fericit eram, dar de fapt descoperisem armătura, lucru pe care l-aşi fi ştiut dacă aş fi citit o carte din domeniu”, continuă el.

Fiecare membru al familiei avea câte o îndatorire iar în grija lui Ioan Marchiş a căzut îngrijirea vitelor. „Mergeam cu vacile la păscut dar tare mă mai bucuram că aşa aveam timp să citesc”, spune Marchiş. „Pe vremea aceea cărţile erau un lux pe care nu mi-l permiteam , dar am citit toate cărţile din biblioteca şcolii din Hărniceşti, inclusiv cele de biologie, geografie sau mai ştiu eu ce”, continuă el şirul mărturisirilor. Bunica nu-i dădea voie să citească pentru că „o să se strice de cap”. Salvarea i-a venit de la bunic, la a cărui comandă s-au suspus toţi şi a primit libertatea de a studia.

Pasiune moşten