Medium is the message! " exclama victorios, în cadrul optimismului generalizat al anilor 1960, canadianul Marsahll McLuhan, autorul celebrului studiu Galaxia Gutenberg. Între timp, cartea sa a primit nenumărate replici pro şi contra, "mijloacele" de comunicare s-au diversificat şi ele pînă la apariţia mijlocului "suprem" de comunicare, Internetul. În rîndurile care urmează, voi încerca să vorbesc despre agresiune şi violenţă pe Internet, felul în care aceasta se manifestă şi dacă există sau nu o autoritate capabilă să o regularizeze, să-i stăvilească o parte din avîntul de distrugător pixelizat.

Prima dificultate "supremă" în abordarea acestui subiect constă în abundenţa, diversitatea şi tipologia extrem de variabile ale site-urilor unde se manifestă violenţa, de la celebrele "forumuri" întreţinute de reviste pînă la site-urile cu conţinut pornografic. Aşa cum o spunea încă de prin anul 2000 un cercetător al mediului virtual, italianul Ronaldo Minuti, creşterea cantitativă, uneori exponenţială a numărului de adrese disponibile, ce pot fi repertoriate cînd se studiază un fenomen specific Internetului, nu mai constituie de multă vreme un avantaj. Din contră, el ridică probleme serioase cînd este vorba de a găsi un răspuns precis. Nu există deci violenţă pe net, ci sute, mii de forme de expresie a acesteia.

Marea majoritate a studiilor dedicate mediului virtual (din care aleg să citez doar un "clasic" al genului, Sherryl Turkle " Life on the Screen: Identity in the Age of Internet, 1995) pun accentul pe inegalabila capacitate a reţelei de a da naştere (aproape) spontan unor comunităţi electronice şi grupuri de aderenţi. Aceste comunităţi, de durată mai lungă sau mai scurtă, sînt caracterizate adesea prin forme de apartenenţă şi obiceiuri specifice, dar ele nu implică niciodată un angajament social şi politic total. Un exemplu foarte recent şi foarte ilu